“Copiii din noi”… în Africa

[RO] & [FR]
______
[RO] Când un vis devine realitate🤩…. Copiii din Africa să danseze pe un single românesc după o coregrafie africană. Acest ultim proiect de suflet (însă nu cel din urmă) încununează misiunea mea umanitară desfășurată în Togo. Realizarea lui a fost posibilă datorită copiilor minunați din cele două orfelinate în care am desfășurat activități de educație pentru sănătate: Mother Charity și Kinderhaus. Aceștia au dansat după coregrafie originală creată de Amen pe un single românesc – Copiii din noi – al îndrăgitei artiste Alexandra Ungureanu și CRUSH, căreia vreau să-i mulțumesc pentru deschiderea și incântarea cu care a acceptat acest proiect. Am ales acest single pentru că ne umple de energie, având un mesaj puternic pozitiv și ne aduce aminte de copilul interior din fiecare din noi. Ritmul său a fost pe placul copiilor și în urma a doar 3 repetiții, au reușit realizarea videoclipului de mai jos. A fost o bucurie să-i aud fredonând cuvinte în limba română și să-i văd atrași să cunoască mai mult despre țara mea natală… Dacă v-ați întrebat cum arată România🇷🇴 în Togo🇹🇬, vă invit să descoperiți mai jos… 😍

Le mulțumesc din suflet tuturor copiilor implicați în proiect (pe care de altfel i-a vizitat și Moșul datorită muncii depuse), coregraful Amen Kpogoo, Alexia Lemar pentru înregistrarea video și montaj, Mamei Charityși d-lui Mathias pentru acordul lor în implicarea copiilor în proiect și Alexandra Ungureanu și Cat Music pentru acordul de a folosi drepturile de autor. Enjoy! ❤️

_______

[FR] Quand le rêve devient réalité🤩… des enfants africains dansent sur une chanson roumaine avec une chorégraphie africaine. Ce dernier projet que je tiens à coeur (mais pas le dernier) couronne ma mission humanitaire au Togo. Son accomplissement a été rendu possible par les merveilleux enfants des deux orphelinats où j’ai mené des activités d’éducation à la santé: Mother Charity et Kinderhaus. Ils ont dansé sur la chorégraphie originale créée par Amen Kpogoo sur une chanson roumaine – Nos enfants intérieurs – de la bien-aimée chanteuse roumaine Alexandra Ungureanu et CRUSH, que je tiens à remercier du fond du cœur pour l’ouverture et l’enthousiasme dont elle a accepté ce projet. Nous avons choisi cette chanson car elle nous remplit d’énergie, elle porte un message fortement positif et nous rappelle de l’enfant intérieur. Son rythme a été apprécié par les enfants et suite à uniquement trois répétitions, ils ont réussi à réaliser la vidéo ci-dessous. Ce fut une joie de les entendre parler un peu en roumain et de les voir incités à en savoir plus sur mon pays natal … Si vous vous demandez à quoi ressemble la Roumanie🇷🇴 au Togo🇹🇬, je vous invite à découvrir ci-dessous…😍

Je remercie tous les enfants impliqués dans le projet (les mêmes qui ont été visités par Père Noël grâce à ce travail), le chorégraphe Amen Kpogoo, Alexia Lemar pour l’enregistrement vidéo et le montage, Mama Charity et M. Mathias pour leur accord d’impliquer les enfants dans ce projet et Alexandra Ungureanu et Cat Music pour l’accord pour utiliser les droits d’auteur. Enjoy!

“Je m’appelle Jacques…”

[RO] & [FR]

     [RO] O vorbă spune că orice om are o poveste, de care, dacă îți faci timp să o asculți, s-ar putea să te îndrăgostești.”

    Vă invit să descoperiți povestea lui Jacques, o poveste care pe mine m-a cucerit.

   Jacques este un tânăr togolez de 18 ani, orfan de tată, care mai are alți doi frați mai mici și o soră, tot mai mică decât el. El este sprijinul mamei sale și nu dispun de o situație financiară grozavă. Dificultățile financiare chiar l-au împiedicat să-și continue studiile, până când a fost descoperit de una din voluntarele DJS-Togo care făcea o anchetă sociologică în cartierul unde se află și sediul asociației, Wonyomé. Povestea lui i-a atras atenția în mod particular și a încercat să-l ajute. După un simplu calcul, suma de care Jacques avea nevoie lunar pentru a merge la școală se ridica la 15 euro. Pentru noi, cei din Europa, o sumă infimă, pentru a avea acces lunar la educație, însă pentru mama lui Jacques un efort financiar uriaș pe care nu și-l putea permite.

  Voluntara DJS-Togo a decis atunci să-i ofere lunar cei 15 euro, pentru ca Jacques să-și continue liceul și astăzi, este elev în clasa a XI-a :). El va primi lunar cei 15 euro până la finalizarea studiilor. În schimbul acestor bănuți, Jacques s-a oferit să se implice voluntar și să fie animatorul activităților cu copiii care provin din familii nevoiașe din același cartier. Aceste activități se desfășoară săptămânal la sediul asociației DJS-Togo și noi, eu și ceilalți membri, voluntari sau stagiari punem în aplicare activități de educație pentru sănătate (igienă, alimentație, activitate fizică, protejarea mediului….). Așa am avut ocazia să cunosc povestea lui Jacques, poveste de care m-am indrăgostit și care m-a inspirat să lansez un nou proiect aici – Adopții la distanță.

      Ce înseamnă adopție la distanță”? Prin adopția la distanță, o persoană devine părintele spiritual al unui copil togolez, adică nașul/nașa lui, susținându-l moral, de la distanță și financiar pe durata studiilor, ajutându-l să devină un adult responsabil.

      Ce își propune acest proiect? Proiectul își propune adopția la distanță a copiilor togolezi care provin din familii nevoiașe din cartierul Wonyomé din Lomé care au rezultate bune la școală, pe durata școlarizării lor. Sprijinindu-i moral și financiar printr-o sumă modică lunară (între 10 și 50 euro, după posibilitățile și dorința fiecărui Naș”), acești copii care excelează în acest moment la școală, în ciuda greutăților cu care se confruntă, vor fi cu un pas mai aproape de îndeplinirea viselor lor mărețe.

   Credeți-mă că le e greu chiar și să îndrăznească să viseze, cu atât mai puțin într-o manieră grandioasă. Pentru că societatea în care s-au născut nu le asigură cadrul necesar pentru ca imaginația lor să zburde. De aceea, îmi doresc din suflet să sprijin excelența”, pentru ca doar cei care se ajută pe ei înșiși, în primul rând, îi vor putea ajuta pe ceilalți și, implicit, societatea lor. Dacă acești copii depun eforturi majore pentru a fi printre cei mai buni, în ciuda tuturor lipsurilor, cred că toate acestea trebuie recompensate și susținute pentru a fi depășite. Sunt copii geniali care merită să aibă dreptul la normalitate.

      Am propus acest proiect asociației cu care lucrez și echipa a fost încântată să-l accepte și să se angajeze în buna lui desfășurare. Ei vor fi puntea de legătură între copilași și Nași, ei ocupându-se de toate demersurile administrative și de asigurarea că bănuții care provin din donații, sunt folosiți în scopul propus și mai ales, că toți copiii adoptați la distanță” își continuă studiile cu aceeași dedicare ca și până acum.

      Pentru început, am stabilit un număr de 5 copii, cu scopul de a nu îngreuna activitățile derulate în prezent de membrii asociației și de a putea păstra o legătură cât mai strânsă între toate cele trei părți implicate în proiect: membrii asociației, tutorii legali ai copiilor și Nași :). Odată cu trecerea timpului, ne dorim să creștem numărul lor și să oferim șansa mai multor copii să fie ajutați și mai multor persoane să devină părinți spirituali în Togo :).

       Pentru cei care își doresc să se implice, îi rog să mă contacteze prin formularul de contact de pe blog, iar pe site-ul asociației vom lansa o pagină dedicată Adopțiilor la distanță” în scurt timp. Pe această pagină vor fi afișate poveștile de viață ale copiilor și cei interesați, vor putea să-și aleagă finul/fina pe care și-l/o doresc.

      Vă mulțumesc din suflet pentru susținerea pe care o primesc zilnic și vă garantez că înseamnă enorm de mult!

       Cu recunoștință,

       A.

====================

       [FR] Il existe un dicton qui dit que “chaque homme a une histoire dont vous pouvez tomber amoureux si vous avez le temps de l’écouter”.

   Je vous invite à découvrir l’histoire de Jacques, une histoire qui m’a impressionnée.

     Jacques est un jeune togolais de 18 ans, orphelin de père, le fils aîné de la famille dans laquelle on retrouve encore ses deux petits frères et sa petite soeur. Il est le soutien de sa mère qui ne dispose pas d’une bonne situation financière. Les difficultés financières l’ont même empêché de poursuivre ses études jusqu’à sa découverte par l’une des volontaires de DJS-Togo. Elle menait une enquête sociologique il y a 2 ans, dans le quartier où se trouve le siège de l’association, Wonyomé et où Jacques habite aussi. Son histoire a attiré son attention en particulier et elle a essayé de l’aider. Après un calcul simple, le montant dont Jacques avait besoin afin d’aller à l’école chaque mois s’élève à 15 euros. Pour nous, les Européens, une somme dérisoire, pour avoir un accès mensuel à l’éducation, mais pour la mère de Jacques, un effort financier énorme dont elle ne pouvait pas se permettre.

      La volontaire DJS-Togo a alors décidé de lui donner les 15 euros chaque mois, afin que Jacques puisse poursuivre ses études au lycée. Il est à présent en première et recevra 15 euros par mois jusqu’à l’obtention de son Bac. En échange de cet argent, Jacques s’est proposé pour faire du bénévolat et pour animer les activités avec des enfants de familles démunies du même quartier. Ces activités ont lieu toutes les semaines au siège de DJS-Togo. Les volontaires ou stagiaires, ainsi que les membres permanents de l’association, réalisent des activités d’éducation pour la santé (hygiène, nutrition, activité physique, protection de l’environnement, etc.). C’est lors de ces activités que j’ai eu l’occasion de rencontrer Jacques et d’apprendre son histoire qui m’a impressionnée et m’a inspirée pour lancer un nouveau projet ici de – Parrainage ou adoption à distance.

     Que signifie le parrainage ou “l’adoption à distance”? En adoptant à distance, une personne devient le parent spirituel d’un enfant togolais, c’est-à-dire son parrain, en le soutenant moralement et financièrement pendant ses études, afin qu’il devienne un adulte responsable.

       Que se propose ce projet? Le projet vise l’adoption à distance d’enfants togolais tout au long de leur scolarité. Ceux-ci sont issus de familles défavorisées du quartier de Wonyomé à Lomé et ont de bons résultats scolaires. Le but est de soutenir moralement et financièrement avec un montant mensuel modeste (entre 10 et 50 euros, selon les possibilités et les désirs du parrain) les enfants qui excellent à l’école malgré les difficultés rencontrées, afin qu’ils puissent réaliser leurs plus grands rêves.

     Croyez-moi qu’ici, pour ces petits il est même difficile d’oser rêver, encore moins d’une manière grandiose. La société dans laquelle ils sont nés ne fournit pas le cadre nécessaire à l’épanouissement de leur imagination. C’est pourquoi je voudrais soutenir “l’excellence” , car seuls ceux qui s’aident eux-mêmes, tout d’abord, pourront aider les autres et, implicitement, leur société. Si ces enfants font de efforts importants pour être parmi les meilleurs, malgré toutes les difficultés, je pense qu’ils mériteraient d’être récompensés et soutenus pour en faire encore plus. Ce sont des enfants brillants qui devraient avoir le droit à une autre “normalité”.

     J’ai proposé ce projet à l’association DJS-Togo avec laquelle je travaille, l’équipe a été ravie de l’accepter et de le mettre en place. Ils feront le pont entre les enfants et les parrains et s’occuperont de toutes les démarches administratives. Ils veilleront à ce que l’argent provenant des dons soit utilisé aux fins prévue et en particulier, que tous les enfants “adoptés à distance” poursuivent leurs études avec le même intérêt qu’auparavant.

      Pour la première fois, nous avons fixé un nombre de 5 enfants afin de ne pas entraver les activités actuellement menées par les membres de l’association et de maintenir un lien étroit entre les trois parties impliquées dans le projet: membres de l’association, tuteurs légaux des enfants et les parrains :). Avec le temps, nous voudrions augmenter leur nombre et donner à plus d’enfants la chance d’être aidés et à plus de gens de devenir des parents spirituels au Togo :).

  Pour ceux qui veulent s’impliquer, contactez-moi via le formulaire de contact sur le blog. Sur le site Web de l’association, nous lancerons une page consacrée aux “Adoptions à distance”. Sur cette page seront affichés les récits de vie des enfants et ceux qui seront alors intéressés, pourront choisir l’enfant qu’ils veulent parrainer.

    Merci beaucoup pour le soutien que je reçois au quotidien de votre part et je vous garantis que cela signifie énormément!

      Avec gratitude,

      A.

Woezon au Togo!

[RO] … sau „Bine ai venit în Togo!” acesta a fost mesajul de întâmpinare al echipei DJS-Togo în momentul în care am ieșit pe poarta aeroportului din Lomé. Toate acestea se întâmplau vineri seara (in 12 octombrie), după un zbor de aproximativ 9 ore, însă nelipsit de peripeții 🙂 . Long story short… riscam să rămân la sol din cauza unui sistem de verificare ne-updatat care îmi cerea viza pentru Togo în prealabil, deși, aceasta se obține în aeroport la sosire. După discuții cu agenții de securitate, apeluri către ambasadă, totul s-a soluționat și am reușit să urc în avionul care mă ducea spre una din cele mai importante întâlniri ale vieții mele de până acum, și anume… întâlnirea cu cel mai vechi vis al meu.

      Călătoria a fost una liniștită, cu o întâlnire interesantă a unei doamne foarte simpatice, originară din Togo, care locuiește în Franța de mai bine de 30 de ani și care mi-a spus așa: „Este minunat ceea ce ai de gând să faci în Africa și sper să ai mereu în minte că nevoia cea mai mare pe care o au copilașii de acolo nu e de jucării sau lucruri materiale, ci de căldura umană și de afecțiune. Oferindu-le, vei rămâne mereu în inimile lor!” Am rămas plăcut impresionată de această întâlnire și am păstrat viu în memorie mesajul ei, care de altfel, mi-a fost confirmat în momentul în care am intrat în contact prima dată cu copilașii.

    După mai bine de 10 ore petrecute prin aeroporturi sau în zbor, aterizez într-un final pe aeroportul din Lomé, destinația mea cea mult visată. Ploua torențial. Mă și gândeam la starea „șoselelor” și cum urma să ajung la locul pe care îl voi numi „acasă” pentru următoarele 2 luni. În acest timp, companioana mea de zbor, simpatica doamnă togoleză, îmi întrerupe gândul cu următoarea frază: „Să știi că în Africa atunci când plouă în momentul când ajungi într-un loc nou, este un semn bun și lucrurile vor merge strună.” Hmm… interesantă perspectivă, eu care credeam exact opusul…. mai ales, că nu sunt fan al ploii :)) .

    După vreo 45 de minute petrecute în aeroport, printre controale medicale – controlul carnetului de vaccinuri – controlul pașaportului, obținerea vizei, cumpărarea unei cartele sim locale pentru a dispune de conexiune internet, pentru a-i anunța pe cei dragi că: „Am ajuns cu bine, sunt în Togo <3!”, îi întâlnesc și pe doi dintre membrii asociației DJS-Togo care veniseră după mine la aeroport și urmau să mă conducă spre „acasă de Togo” 🙂 . Spre surprinderea mea, drumurile erau practicabile, în pofida ploii care se abătuse asupra orașului în momentul aterizării mele. Ce m-a suprins a fost faptul că deși era abia ora 18, era deja întuneric. Una din colegele din DJS-Togo, Fanny, o voluntară din Franța, îmi spunea: „Într-adevăr, aici e deja întuneric la această oră, spre deosebire de Franța la aceeași oră, asta pentru că aici soarele răsare la ora 5.40.” Ajunsă acasă, colegii îmi spuneau că mă invită cu drag la nunta unor prieteni de-ai lor și că petrecerea avea să aibă loc începând cu acea seară și că urma să avem o oră de mers cu mașina până acolo. Deși suna foarte tentant să asist la o nuntă locală, fizic, simțeam că sunt stoarsă de toate puterile și tot ce îmi mai doream era un duș răcoritor și un somn lung până dimineața. Ceea ce s-a și întâmplat.

      A doua zi a fost însă plină de „surprize”, nu din cele mai plăcute, dovadă că începea perioada de adaptare. Stări de greață, amețeli și lipsa poftei de mâncare m-au urmărit vreo 3 zile și mă „forțam” să mânanc cât de puțin pentru a-mi lua medicamentul zilnic obligatoriu contra paludismului. Da, adaptarea la noul mediu a fost destul de dificilă și în acele momente credeam că nu-mi voi mai reveni… din fericire, prietenele mele dragi, m-au „înarmat” cu medicamente pe măsură și am reușit să depășesc acea stare de rău.

      A urmat apoi o ieșire pe plaja din Lo, iar briza oceanului a fost printre cele mai bune „medicamente” de care am beneficiat. Ce m-a surprins aici a fost să văd foarte mulți copii abandonați, care dorm, la propriu, pe plajă și care vin și cerșesc resturile de la terasele din apropiere. O imagine care umbrește puțin frumusețea naturii înconjurătoare.

     După un week-end de adaptare, urma o săptămână plină de întâlniri cu directorii celor 2 orfelinate în care voi pune în aplicare proiectul „Iubim sănătatea”, pentru a stabili planning-ul activităților și să cunosc minunații copii, care vor fi beneficiarii lui.

     Primul orfelinat se numește: „Orfelinatul Mother Charity”, Charity (Mamie Charité) fiind atât directoare, cât și mama copiilor. Ea e singura autoritate recunoscută de copii. Când ea e prezentă, copiii sunt cuminți, iar în lipsa ei, toate voluntarele, venite din străinătate, îmi spuneau că au mult de lucru cu ei, fiind destul de neastâmpărați. Copiii de aici au vârste cuprinse între 0-15 ani. Problema, spuneau ele, e că nu există o altă persoană, în afară de Mother Charity care să rămână cu copiii, iar prezența voluntarilor e sporadică. Acolo am descoperit o pereche de gemeni rămași orfani după ce mama lor a decedat la naștere, iar despre tată nu se știe nimic. Sincer, mi se rupea sufletul văzându-i, însă singurul lucru pe care nu mi-l doresc în această misiune este să simt milă față de ceea ce văd (pentru că toți cei de aici au nevoie de iubire și afecțiune, nu de milă), ci să empatizez mai mult cu situația lor și să o înțeleg într-un mod cât mai cuprinzător. În ciuda situației pe care o vedem noi, cei „albi” (Yovo în limba lor), pe fețele lor vezi doar zâmbete, care mă inspiră.

       De când am ajuns, văzându-le zâmbetele de pe chipuri, mă tot întreb dacă oare nu sunt eu cea care are ceva mai mult de învățat de ei, decât ar avea ei de învățat de la mine? Cred că această întrebare va deveni laitmotivul misiunii 🙂 .

     Zilele următoare au urmat întâlnirile cu copiii din cartierul unde locuim, care provin din familii nevoiașe și cu care vom avea activități în fiecare miercuri, atât eu, cât și ceilalți membrii ai asociației.

       Mai apoi, am întâlnit și directorul celui de-al doilea orfelinat, Kinderhaus, un orfelinat care a fost construit din fonduri provenite din Germania. Fără cea mai mică urmă de prejdecată, ceea ce m-a suprins încă de la intrare, a fost ordinea și disciplina din jur. Copiii de aici au vârste cuprinse între 9-18 ani.

      Săptămâna viitoare voi începe activitățile de educație pentru sănătate în cele două orfelinate și cu copiii din cartier în fiecare miercuri. Prima temă pe care o vom „dezbate” va fi Igiena (mâinilor, igiena orală, igiena corporală).

    Promit să scriu cel puțin un articol pe săptămână, în care să povestesc aventura togoleză pe care o trăiesc în acest moment. De asemenea, voi posta permanent poze și video-uri pe facebook și instagram (din păcate, conexiunea wi-fi nu-mi permite să fac asta pe blog, iar pe Facebook și instagram pot face asta de pe telefon, unde folosesc internetul 3G).

   425 euro colectați până acum, WOOOOW! Vreau să-mi exprim recunoștința pentru toți cei care au făcut deja donații pe site-ul dedicat colectei pentru acești copilași. Cei care mai sunt doritori pot să o facă aici: https://www.okpal.com/allforhealthintogo/. La final voi prezenta o lista cu ceea ce s-a întâmplat cu bănuții și poze cu toate donațiile care vor ajunge la copii. 🙂

     Din însoritul și căldurosul Togo, transmit cele mai frumoase gânduri!

       Cu recunoștință,

        A.

 

========================================================

        [FR]… ou “Bienvenue au Togo!”. Tel était le message de bienvenue de l’équipe de DJS-Togo lorsque je sortais de l’aéroport de Lomé. Tout cela s’est passé vendredi soir (le 12 octobre), après un vol d’environ 9 heures, rempli daventures :). Long story shortJ‘ai failli rester au sol en raison d’un système de vérification non mis à jour qui indiquait que j’avais besoin au préalable d’un visa pour le Togo, bien que je l’aurais obtenu lors de mon arrivée à l’aéroport de Lomé. Après avoir discuté avec les agents de sécurité et passé quelques appels à l’ambassade, tout était en ordre et j’ai pu monter dans l’avion qui me conduisait vers l’une des rencontres les plus importantes de ma vie jusqu’à présent, plus précisément… rencontrer le plus vieux de mes rêves.

      Le voyage a été calme et j’ai rencontré une dame très sympathique, originaire du Togo, installée en France depuis plus de 30 ans, elle m’a dit une chose très intéressante: “C’est formidable ce que vous envisagez de faire en Afrique, et j’espère que vous garderez toujours à l’esprit que le plus grand besoin des enfants est non pas d’avoir de jouets ou d’objets matériels, mais de chaleur humaine et d’affection. En le leur offrant, vous resterez toujours dans leur cœur! ” J’ai été agréablement surprise par cette rencontre et j’ai gardé son message comme un précieux souvenir, qui m’a été confirmé dès que je suis entrée en contact avec les petits loulous.

       Après plus de 10 heures passées dans les aéroports ou en vol j’ai, enfin, atterri à l’aéroport de Lomé, ma destination de rêve. Il pleuvait fortement. Je pensais à l’état des “routes” et à la manière dont j’allais me rendre à l’endroit que j’appellerai “chez moi” pendant les deux prochains mois. Pendant ce temps, ma compagne de vol, la dame togolaise, a interrompu ma voix intérieure qui était en train de me parler, avec la phrase suivante: “Sachez qu’en Afrique on dit que lorsqu’il pleut quand vous arrivez dans un nouvel endroit, c’est bon signe et les choses vont très bien se passer.” Hmm. .. une perspective intéressante, car j’étais en train de penser tout le contraire … surtout que je ne suis pas du tout une fan de la pluie :)).

    Après environ 45 minutes passées à l’aéroport avec le contrôle du passeport et carnet de santé pour les vaccins, l’obtention du visa, l’achat d’une carte SIM locale pour disposer d’une connexion Internet afin d’informer mes proches que : “J’étais enfin sur le sol togolais ❤ !”, je suis sortie. Là, deux des membres de DJS-Togo m’attendaient et nous voilà partis vers mon nouveau “chez moi” 🙂 .

      À ma grande surprise, les routes étaient praticables malgré la pluie qui a balayé la ville au moment de mon atterrissage. Ce qui m’a surprise, c’était que même s’il n’était que 18 heures, il faisait déjà nuit. Une de mes collègues de DJS-Togo, Fanny, une volontaire française, m’expliquait: “En effet, il fait nuit déjà à cette heure-ci, contrairement à la France à la même heure, car ici le soleil se lève à 5h40.”

      Arrivée à la maison, mes collègues m’ont dit qu’ils m’invitaient au mariage d’un de leurs amis et que la fête allait avoir lieu ce soir-là et qu’il nous faudrait une heure de route pour y aller. Bien que cela semblait très tentant d’assister à un mariage local, physiquement, je me sentais vidée de toutes mes forces et tout ce que je voulais, c’était juste une bonne douche rafraîchissante et un long sommeil jusqu’au matin. Ce qui s’est effectivement produit.

      Le lendemain, cependant, il y avait plein de “surprises”, et non pas des plus agréables, preuve que la période d’adaptation commençait. Des nausées, des vertiges et un manque d’appétit me suivirent pendant environ trois jours et je me forçais à manger aussi peu que nécessaire pour prendre mon médicament tous les jours contre le paludisme.

       Oui, il était très difficile de m’adapter au nouvel environnement et, à ces moments-là, je pensais que je ne m’en remettrais pas … heureusement, mes chères amies Roumaines, m’ont “armée” de médicaments et j’ai réussi à surmonter ce mauvais état.

       Ensuite, il y a eu une sortie sur la plage de Lomé, et la brise de l’océan était parmi les meilleurs “médicaments” dont je pouvais bénéficier. Ce qui m’a surprise ici, c’est de voir beaucoup d’enfants abandonnés dormant seuls sur la plage et venant mendier les restes des terrasses voisines. Une image qui met dans un coin d’ombre la beauté de la nature environnante.

        Après un week-end d’adaptation, il y a eu toute une semaine de réunions avec les directeurs des deux orphelinats au sein desquels je mettrai en œuvre le projet “Nous aimons la santé”, afin de planifier les activités et de connaître les merveilleux enfants qui en seront les bénéficiaires.

     Le premier orphelinat s’appelle “Orphelinat Mother Charity“, Charité (Mamie Charité) étant à la fois directrice et mère d’enfants. Elle est la seule autorité reconnue par les petits. Quand elle est présente, les enfants sont gentils et, en son absence, tous les volontaires venant de l’étranger me disaient qu’ils ont beaucoup à faire avec eux, étant plutôt énérgiques. Les enfants ici ont entre 0 et 15 ans. Le problème, disaient les volontaires, est qu’il n’ya pas d’autre personne que Mère Charité pour rester avec les enfants et la présence de volontaires est sporadique. J’ai rencontré ici des jumeaux, orphelins après la mort de leur mère à la naissance et sans aucune information sur leur père. Honnêtement, mon coeur s’est brisé en les voyant, mais la seule chose que je ne souhaite pas dans cette mission est de ressentir de la pitié pour ce que je vois autour de moi (car tout le monde ici a besoin d’amour et d’affection, pas de pitié). L’important est de sentir de l’empathie pour leur situation et d’essayer de la comprendre de la manière la plus complète possible. Malgré la situation que nous les “Blancs” (Yovo dans leur langue) voyons, qui est plutôt biaisée par nos représentations, sur leurs visages je ne vois que des sourires qui m’inspirent.

     Depuis que je suis arrivée, en voyant leurs sourires sur les visages, je me demande si ce n’est pas moi celle qui a besoin le plus d’apprendre de leur part qu’eux de ma part ? Je pense que cette question deviendra le leitmotiv de la mission :).

    Les jours suivants ont suivi les rencontres avec les enfants du quartier où nous vivons, issus de familles démunies et avec lesquels nous aurons des activités chaque mercredi.

   Ensuite, j’ai rencontré le directeur du deuxième orphelinat, Kinderhaus, un orphelinat construit avec de fonds allemands. Sans la moindre trace de préjugé, ce qui m’a surpris à l’entrée, c’est l’ordre et la discipline qui l’entouraient 🙂 . Les enfants ici ont entre 9 et 18 ans.

      La semaine prochaine, je commencerai les activités d’éducation à la santé dans les deux orphelinats et les enfants du quartier. Le premier sujet que nous aborderons est l’hygiène (des mains, l’hygiène buccale, l’hygiène corporelle).

      Je promets d’écrire au moins un article par semaine pour raconter l’aventure togolaise que je vis en ce moment. Je posterai également des photos et des vidéos sur Facebook et Instagram.

    425 Euros collectés jusqu’à présent, WOOOOW! Je souhaite exprimer ma gratitude à tous ceux qui ont déjà fait des dons sur le site de collecte pour ces petits. Ceux qui le souhaitent peuvent le faire encore ici: https://www.okpal.com/allforhealthintogo/. À la fin de cette mission, je présenterai une liste de ce qui s’est passé avec l’argent collecté et des photos de tous les dons qui iront aux enfants. 🙂

     Du Togo ensoleillé et chaud, j’envoie les plus belles pensées!

       Avec gratitude,
A.

Like, Share or Donate… every click may count :)

© DJS-Togo

[RO]

« Mai bine donez banii copiilor din Africa, decât să plătesc atât de mult [pentru un anumit serviciu/ obiect]! » Cred că mulți dintre noi am exclamat asta la un moment dat. Mă număr printre aceia care au făcut-o. Deoarece am invocat soarta copiilor din Africa, anul acesta m-am decis să mă implic direct și să ofer o mână de ajutor.

Timp de 2 luni voi merge în Togo și alături de o asociație locală, DJS-Togo, care militează pentru un viitor mai bun al copiilor și tinerilor togolezi din centrele de plasament și a celor din familii nevoiașe, voi încercasă implementez un proiect de promovare a sănătății. Concret, prin acest proiect îmi doresc, într-o primă fază, să le pot oferi șansa unei evaluări a stării lor de sănătate (care să cuprindă analize de sânge de bază și consultații de specialitate: pediatrie, dermatologie, oftalmologie, stomatologie…). Mai apoi, în a 2-a fază, îmi doresc să le ofer cursuri și activități de educație pentru sănătate, prin care să dobândească competențele necesare să aibă grijă de igiena lor personală,  să mănânce echilibrat, să facă mișcare pentru sănătate, să învețe despre importanța vaccinurilor și despre importanța legăturii dintre sănătate și mediul nostru înconjurător.

Bănuții care ar acoperi costurile implementării acestui proiect sub această formă se ridică la aprox. 2500 de euro. Am speranța că voi reuși să obțin această sumă și cu ajutorul vostru, a celor care mă cunosc sau nu neapărat, însă care mă vor putea cunoaște prin această experiență pe care o voi povesti pe blog.

Simt o oarecare strângere de inimă să scriu aceste rânduri (pentru că nu am mai făcut asta până acum), însă sunt conștientă că prin această misiune umanitară devin „purtătorul de cuvânt” al copilașilor togolezi pe care îi voi avea în grijă timp de 2 luni. Dacă oferim „un pic” de la noi, va însemna mult pentru ei, iar împreună putem face mai mult…BINE! 🙂

Fiți alături de mine, susținându-mi demersul fie cu un Like, un Share sau o Donație printr-un click pe link-ul de mai jos (site dedicat misiunilor umanitare, unde plata e 100% securizată ): https://www.okpal.com/allforhealthintogo/

Cu recunoștință,

A.

================================

[FR]

« Je ferais mieux de donner l’argent aux enfants africains que de payer autant [pour un service / un objet] ! » Je pense que beaucoup d’entre nous ont exclamé cela à un moment donné. J’en fais partie. Comme j’ai invoqué le destin des enfants africains, cette année, j’ai décidé de m’impliquer directement et d’offrir un coup de main.

Pendant deux mois, je vais aller au Togo et ensemble avec une association locale, DJS-Togo, qui milite en faveur d’un avenir meilleur pour les enfants et les jeunes togolais des orphelinats et ceux issus de familles pauvres, on essayera de mettre en œuvre un projet de promotion de la santé. Plus précisément, le projet comprendra, dans une première phase, un dépistage (des tests sanguins de base et des consultations spécialisées : pédiatriques, dermatologiques, ophtalmologiques, dentaires…). Ensuite, en 2ème étape, je souhaite offrir des cours d’éducation de la santé. Le but sera de développer aux enfants les compétences nécessaires pour prendre soin de leur hygiène personnelle, manger de manière équilibrée, faire de l’activité physique pour la santé et d’apprendre l’importance des vaccins et l’importance du lien entre notre santé et notre environnement.

Le budget nécéssaire pour la mise en œuvre du projet en ces deux phases s’élève à env. 2500 euros. Je garde l’espoir que je réussirai à collecter ce montant grâce à tous ceux qui me connaissent déjà, ou pas encore, mais qui auront l’occasion de faire ma connaissance à travers cette expérience que je raconterai sur ce blog.

Je me sens un peu mal à l’aise d’écrire ces lignes pour demander des dons (car je ne l’ai jamais fait avant), mais je suis consciente qu’à travers cette mission humanitaire, je deviens le “porte-parole” des petits enfants togolais que je prendrai en charge pendant deux mois. Si nous offrons « un peu », cela va signifier beaucoup pour eux, et ensemble nous pouvons en faire plus… de BIEN! 🙂

Soutenez-moi comme vous pouvez : Aimer, Partager ou Donner en suivant le lien ci-dessous (paiement 100% sécurisé) :  https://www.okpal.com/allforhealthintogo/ 

Avec gratitude,

A.

© DJS-Togo

… and the journey begins!

post

“Wherever the heart is, the feet don’t hesitate to go.”
Togo proverb

RO:

Aventura începe! Am emotii și încă nu realizez ce se întâmplă… Cred că am trecut cu toții prin acel moment când ceea ce ne-am dorit dintotdeauna devine realitate și cuvintele nu ne ajută să ne descriem sentimentul. Provocarea maximă va fi să povestesc totul aici, pentru că mereu mi-am împărtășit trăirile sau gândurile doar celor apropiați (ei fiind cei care m-au îndemnat să lansez acest blog și am luat-o ca o provocare), iar aici, printr-un click, totul devine public 🙂 .

            Despre ce e vorba?

Am visat încă de când eram copil să ajung în Africa și să-i ajut prin ceea ce pot/știu pe cei de acolo. Nu pot să spun ce anume m-a determinat, știu doar că asta simt în adâncul sufletului că trebuie să fac… Cum de fiecare dată am făcut doar ceea ce am simțit, ei bine în scurt timp, mai exact în 12 octombrie, visul meu va deveni realitate. Țara pe care am ales-o ca destinație este Togo. Cu siguranță, nu e una din țările cele mai cunoscute de pe continentul negru, dar de câțiva ani de când am descoperit-o a devenit n°1 în topul preferințelor. De ce Togo? De ce Africa? Tot ce știu acum e că va fi o experiență revelatoare și voi învăța multe despre mine, despre lume, despre viața în sine. Care vor fi revelațiile? ce se va întâmpla acolo? pentru a afla răspunsurile vă invit să urmăriți postările 🙂 .

În urmă cu puțin timp, am dat peste un anunț prin care se căutau persoane care lucrează în sănătate publică disponibile să se angajeze într-o misiune umanitară în… Togo!! Cred că nimic nu este întâmplător, iar faptul că perioada, scopul și condițiile misiunii convergeau cu planurile mele, m-a convins rapid că aceasta va fi noua aventură a acestui an 😀 . Până ca totul să devină oficial, prin lansarea acestui blog… am trecut prin anunțarea veștii celor apropiați și liniștirea lor că totul va fi bine, nu doar că voi ajunge, dar și că mă voi întoarce cu bine (nu există motive de îngrijorare, iar fricile de orice fel trebuie învinse 😉 ), documentare, vaccinare și în final, achiziționarea biletelor de avion (yuppy! 😀 ).

            Ce voi face acolo?

Împreună cu echipa DJS-Togo, asociația-gazdă, voi contribui la punerea în practică a unui proiect de promovare a sănătății, intitulat Iubim sănătatea*, dedicat copiilor defavorizați sau orfani din 3 centre de plasament/orfelinate cu vârste cuprinse între 2-18 ani.

*e un proiect pe care l-am inițiat în 2015 într-o comunitate izolată din România, iar acum dorința mea e să-l duc mai departe și să-l adaptez realității din Togo. Despre ce s-a întamplat atunci în cadrul proiectului, veți afla aici.

Proiectul își propune:

Faza I – Depistare: implementarea unui program de evaluare a stării de sănătate actuale a copiilor:

  • Anamneză
  • Examen clinic pe aparate și sisteme
  • Prescripții de tratament sau trimiteri către consultații de specialitate (unde va fi cazul).

Faza II – Prevenție: ateliere de informare și sensibilizare în vederea prevenției maladiilor cardiovasculare, diabetului zaharat de tip 2 și a cancerului (3 tipuri prevalente de cancer din regiune).

Faza III – Educație pentru sănătate: cursuri teoretice și ateliere practice orientate în jurul a 5 teme:

  • Igiena mâinilor, corporală și orală
  • Vaccinare
  • Echilibrul alimentar
  • Activitatea fizică pentru sănătate
  • Omul și mediul – dezvoltare durabilă.

Perioada: 2 luni– 15 octombrie – 15 decembrie 2018.

Buget necesar (estimativ): 2 500 €. Această sumă acoperă exclusiv costurile de punere in aplicare a proiectului (costurile privind călătoria, cazarea etc., sunt acoperite in totalitate din bugetul personal 🙂 ).

ETAPE Instrumente Preț unitar

FCFA

Preț total

FCFA (*146)

Preț total în Euro
Depistare Glicemie 1000 F 146 000 F 224,61 €
Kit de prelevare 500 F 73 000 F 112,30 €
Teste 500 F 73 000 F 112,30 €
Cântar 14 000 F 42 000 F 64,61 €
Tensiometru 100 000 F …………… 153,84 €
Kit de îngrijire 50 000 F ………. 76,92 €
Prevenție Chestionare 8 000 F …………… 12,30  €
Rechizite școlare 2000 F 292 000 F 449,23 €
Mini kit-igienă 3500 F 511 000 F 786,15 €
Fruits et légumes 35 000 F 105 000 161,53 €
Educație pentru sănătate Chestionare 8  000 F ………….. 12,30 €
Kit educativ 1000 F 146 000 F 224,61 €
Rechizite 500 F 73 000 F 112,30 €
TOTAL 1 627 000 2503,07 €

Punerea în practică a acestui proiect depinde foarte mult de donațiile și sponsorizările pe care sper că voi reuși să le obțin prin apelul către o finanțare participativă. Oricine dorește să se implice acestui proiect umanitar, e invitat cu drag să acceseze următorul link : https://www.okpal.com/allforhealthintogo/ 

Dorința mea e să dăruiesc speranță și doar împreună reușim orice ne propunem, iar acest blog, își oferă susținerea pentru o povestire (pe care mi-o doresc a fi) despre zâmbete și oameni fericiți!

Vă invit cu emoție să-mi fiți alături, cu siguranță vor fi multe de împărtășit 🙂 .

Cu recunoștință,

A.

 

============================================================

 

FR: 

L’aventure commence! Je suis très émue et je n’arrive pas encore à croire tout ce qui se passe… Je pense que l’on a tous eu, à un moment dans notre vie, un de nos rêves devenu réalité. Comme je n’ai partagé qu’à mes proches mes pensées et mes expériences vécues, je me suis lancée le défi ultime de raconter cette aventure et de la partager avec vous. En un seul click, cette expérience personnelle devient publique 🙂 .

De quoi s’agit-il?

D’un rêve d’enfant. Je rêvais depuis toujours d’aller en Afrique et de mettre à disposition, à tout ceux qui en avaient besoin, mon savoir et mon savoir-faire. Je ne peux expliquer ce qui me dirige vers là-bas, je sais seulement que c’est que je ressens au fond de mon coeur  et  que je dois le faire … et très bientôt, le 12 Octobre, mon rêve se réalisera. Le pays que j’ai choisi comme destination est le Togo. Ce n’est certainement pas l’un des pays les plus populaires sur le continent africain, mais depuis que je l’ai découvert, il y a quelques années, il est devenu n ° 1 de mes préférences. Pourquoi le Togo? Pourquoi l’Afrique? Je n’ai pas encore de réponse. Tout ce que je sais en ce moment, c’est que cette expérience sera révélatrice et j’aurai beaucoup de choses à apprendre sur moi-même, le monde et sur la vie même. Quelles seront les révélations? Que se passera-t-il là-bas? je vous invite à suivre ce blog pour en savoir plus 🙂 .

Très recemment, je suis tombée sur une annonce qui recherchait des professionnels en santé publique disponibles et prêts à s’engager dans une mission humanitaire au … Togo !! Je pense que rien n’arrive par hasard et comme les conditions de cette mission convergeaient avec mes plans, j’étais rapidement convaincue que celle-ci sera la nouvelle aventure de cette année. Jusqu’au moment où mon départ „officiel”, par le lancement de ce blog… j’ai annoncé cette magnifique nouvelle à mes proches,  et je les ai rassurés que tout allait bien se passer.  Partir dans un tout autre continent, un pays qui nous ait étranger pour y faire de l’humanitaire, peut naturellement inquiéter les personnes qui nous sont proches (les craintes de toute nature doivent être surmontés 😉 ). Je me suis renseignée, j’ai fait les vaccins obligatoires et conseillés et enfin, j’ai achété les billets (Yuppy !: D). Vivement le 12 octobre! 😀

Qu’est-ce que je vais faire là-bas?

En collaboration avec l’équipe du DJS-Togo, l’association d’accueil, je contribuerai à la mise en œuvre d’un projet de promotion de la santé intitulé Nous aimons la santé*, qui est dédié aux enfants défavorisés et orphelins vivants dans trois foyers d’accueil / orphelinats âgés de 2-18 ans.

*c’est un projet que j’ai initié en 2015 dans une communauté isolée de Roumanie. A présent, mon souhait est de l’adapter et le mettre en place au Togo. Détails sur tout ce qui s’est passé en 2015, en cliquant ici.

Le projet vise:

Phase I – Dépistage: mise en œuvre d’un programme d’évaluation de l’état de santé actuel des enfants:

  • Anamnèse
  • Examen clinique sur les appareils et les systèmes
  • prescriptions de traitement ou orientation vers des consultations spécialisées (le cas échéant).

Phase II – Prévention: ateliers d’information et de sensibilisation pour la prévention des maladies cardiovasculaires, le diabète de type 2 et le cancer (trois types de cancer qui est prévalent dans la région).

Phase III – Education à la santé: cours théoriques et ateliers pratiques axés sur 5 thèmes:

  • Hygiène des mains, du corps et de la bouche
  • La vaccination
  • équilibre alimentaire
  • Activité physique pour la santé
  • L’homme et l’environnement – développement durable.

Période: 2 mois – 15 octobre – 15 décembre 2018.

Budget requis (estimé): 2 500 €. Ce montant ne couvre que les coûts de la mise en place du projet (le coût du voyage, l’hébergement, etc. sera entièrement à ma charge 🙂 ).

ETAPES OUTILS Prix unitaire

  FCFA

Prix total

   FCFA (*146)

Prix total en Euro
Dépistage Glycémie 1000 F 146 000 F 224,61 €
Kit de prélèvement 500 F 73 000 F 112,30 €
Bandelettes, 500 F 73 000 F 112,30 €
Balance 14 000 F 42 000 F 64,61 €
Tensiomètre 100 000 F …………… 153,84 €
Kit de soins 50 000 F ………. 76,92 €
Prévention Questionnaires 8 000 F …………… 12,30  €
Fournitures scolaires 2000 F 292 000 F 449,23 €
Mini kit-hygiène 3500 F 511 000 F 786,15 €
Fruits et légumes 35 000 F 105 000 161,53 €
Education à la santé Questionnaires 8  000 F ………….. 12,30 €
Glycémie 1000 F 146 000 F 224,61 €
Kit de prélèvement 500 F 73 000 F 112,30 €
TOTAL     1 627 000 2503,07 €

La mise en œuvre de ce projet dépend exclussivement des dons et des sponsorisations que j’espère obtenir en faisant appel à un financement participatif. Quiconque souhaite s’impliquer dans ce projet humanitaire est invité à accéder au lien suivant: https://www.okpal.com/allforhealthintogo.

Mon souhait est de donner l’espoir qu’ensemble nous réussirons tout ce que nous nous proposons, et que ce blog offre son soutien pour une histoire remplie de sourires et d’enfants  heureux!

Je vous invite à me suivre, j’aurai des choses à partager 🙂 .

Avec gratitude,

A.